La finele anilor nouăzeci și-a făcut apariția o nouă ramură a muzicii populare în Europa de Est; în România, pentru descrierea sa a fost revendicat numele de „muzică etno”, sugerând existența sa ca gen muzical distinct. O atare delimitare este eronată din două considerente: regăsirea trăsăturilor esențiale din muzica populară în muzica etno nu poate conduce decât la subordonarea celei de a doua, iar urmărirea contextului în care a apărut așa-zisa muzică etno dezvăluie reiterarea procesului din prima jumătate a secolului XX, prin care a apărut muzica populară.

Așadar, deși muzica populară din prima perioadă continuă să aibă un public al ei, majoritatea ascultătorilor au migrat către subgenul etno, care constituie un revival al genului, căci înfățișarea cea nouă este mai atrăgătoare pentru public, mai potrivită cu tendințele și așteptările actuale. Succesul însemnat de care se bucură subgenul etno are ca mărturie recunoașterea sa și sub numele de „muzică de petrecere”.

https://www.simonatone.ro/formatie-nunta-etno/